Orice oraş îşi are propria identitate, dată de clădirile istorice, bulevardele principale, de Pieţele şi cartierele sale. Am fost învăţaţi să vedem Bucureştiul ca un oraş distrus de megalomania lui Ceauşescu, un oraş în care nu este nimic de văzut, nimic de vizitat…
Ce-i drept, gîndind aşa, devine mai uşor de digerat faptul că de 16 ani nu se face nimic…dar un nimic absolut !
Oraşul vechi e abandonat, tresărind doar din cînd în cînd, cînd nevoile vreunei campanii electorale îl fac pe unul sau altul dintre candidaţi să lanseze un nou plan de refacere. Clădirile noi se construiesc după bunul plac al “investitorilor“ . Oraşul se sufocă pe zi ce trece mai mult. “Ei, şi?. Interesează pe cineva ?!?”
Ultima găselniţă a “edililor”…blocurile turn, de 18…22 etaje “plantate” în inima oraşului. Primii paşi au fost făcuţi cu ceva timp în urmă: Bancorex- pe calea Victoriei- apoi Rank Xerox…. Dar de ce să se oprească aici ?!? A urmat un „frumos” bloc de 20 de etaje fix în faţa Bisericii Armeneşti. Dar nu e destul…parcă ar mai fi un spaţiu viran şi lîngă Catedrala Catolică Sf Iosif. “Monument istoric? Serios?…hmmm…în regulă, numai 22 de etaje de oţel şi sticlă, atunci!”. “Şi totuşi zona centrală parcă e prea aerisită, nu sînt suficiente maşini încă…parcă lipseşte ceva…să zicem…2 malluri…şi un bloc de 20 etaje? “ Unde? “Cum unde? În Piaţa Revoluţiei”…ei bine, DA! În Piaţa Revoluţiei, locul unde oameni au murit…pentru noi! Căci, tot ceea ce suntem, suntem datorită lor.
Am putea să aducem argumente referitoare la îngreunarea traficului, la nepotrivirile arhitecturale, la poluare…dar îi vom lăsa pe alţii să o facă. Să îţi treacă măcar prin cap să construieşti “malluri“ pe pamîntul pe care a curs sîngele martirilor noştri, depăşeşte limita tolerabilităţii !!!
|