* Alba Iulia

* Bălţi ( în faţa Primăriei);


* Bistriţa (Piaţa Petru Rareş);

* Braşov (Piaţa Sfatului);

* Botoşani ( în faţa Muzeului de Istorie);

* Bucureşti ( Borna ,,KM.0 al Libertăţii şi Democraţiei” – Piaţa Universităţii);

* Buzău ( pe platoul Dacia);

* Caransebeş ( la crucea de lângă Catedrala Ortodoxă);

* Chişinău ( Piaţa Marii Adunări Naţionale);

* Cluj ( în faţa Catedralei Ortodoxe);

* Constanta ( la statuia Victoria din parcul de lângă Primărie);

* Cugir ( Parcul Primăriei);

* Dej ( Parcul Mic);

* Deva ( Parcul Cetăţii, lângă statuia lui Mihai Eminescu);

* Floreşti ( Piaţa Centrală);
* Galaţi ( lângă Teatrul Dramatic, la Monumentul Eroilor din decembrie 1989);

* Hunedoara ( Monumentul Eroilor, lângă hotel Rusca);

* Iaşi ( în parcul Voievozilor);

* Măgdăceşti

* Nisporeni ( Piaţa centrală, la statuia lui Ştefan cel Mare);

* Petroşani ( în faţa hotelului Onix);

* Piteşti ( Piaţa Milea, la monumentul eroilor din decembrie 1989);
* Ploieşti ( Piaţa Victoriei ( în faţa Primăriei) la monumentul eroilor din decembrie 1989)

* Oradea ( în faţa statuii lui Mihai Viteazu);

* Sibiu ( în faţa Casei de Cultură – la monumentul eroilor din decembrie 1989);

* Suceava ( Biserica Învierii Domnului – Biserica Trei Clopote, la troiţă);

* Slobozia ( în faţa Catedralei Ortodoxe);
* Slobozia Mare

* Ştefan Vodă;

* Târgovişte ( Platoul Prefecturii);

* Teleneşti

* Timişoara ( pe scările Catedralei);

* Tulcea ( în faţa Catedralei);

* Vaslui ( la statuia lui Ştefan cel Mare)

,,Uitaţi-vă în stââânga, uitaţi-vă în dreaaaapta: aţi ajuns în Basarabia, fraţilor”. Asta am auzit noi la microfon după ce, într-un final, am trecut Prutul.

Nu credeam să-l mai trecem, aşa, în număr mare. Pe 27 martie venirea noastră i-a făcut pe comunişti să închidă graniţele pentru faşâşti. Măcar de ne interziceau tovarăşii accesul numai noua dar au blocat graniţa pentru toţi cei cu paşaport vişiniu. şefi de consilii judeţene, copii din ansambluri folclorice, jurnalişti. NIET! Fără test HIV şi acordul lui Voronin nu se poate. Bine că în viaţă se mai schimbă lucrurile şi comuniştii de ieri sunt socialiştii de azi. Tot măldăvani, dar măldăvani euro-ruşi.

Åži totuşi, ce caută 3 autocare de oameni veniţi din România la Chişinău pe 1 Decembrie? Vameşii nu ne-au întrebat, poate că ştiau deja. Noi ne uitam în stânga şi în dreapta. Ajunsesem în Basarabia.

Pământul visat, dintre Nistru şi Prut

Ia uite-i, ne aşteaptă! Sunt mulţi. Noi suntem şi mai mulţi. Coborâm din autocar. Vin şi cele din Ploieşti şi Iaşi. Umplute ochi tot cu români. La ei, majoritatea sunt din cei cu paşaportul albastru. Dar ce contează., doar nu facem aceeaşi împărţire aberantă impusă de nişte comunişti bastarzi. Noi şi voi suntem tot noi.

Şi coborâm Îl văd pe Vasile. Cătălin pe Mihai. Lucian pe Petru, Oana pe Elena, Alin pe Pavel. Ce bucurie de copii mici pe capul nostru, ne-am întâlnit cu oamenii ăştia şi brusc oboseala unei nopţi nedormite dispare.

Schimbă câteva vorbe, cântă “Basarabie frumoasă”, şi apoi fugi. Fugi că la 12 tre să-ntindem hora mare.

Limba noastră-i foc ce arde, limba noastră-i o comoară

Se vorbeşte mult rusa la Chişinău? Asta e întrebarea care mi se pune la începutul unei discuţii legate de Respublica Moldova. Mie din 2006, prima oară când am intrat în contact cu realităţile de peste Prut până acum mi se pare că lucrurile evoluează spre bine în această privinţă. Acum mergeam pe străzile Chişinăului cu oameni ce veniseră prima oară aici şi eu eram foarte tensionat, speram sa ne întâlnim cu acea parte a populaţiei care vorbeşte limba română ca primă opţiune. Cei care au venit cu noi vor povesti ce au văzut, când vor ajunge acasă. ,,Cum a fost mamă, la moldoveni? Sunt ruşi…moldovenii?” Impresiile formate de grupul nostru urmau să fie multiplicate ca vântul şi ca gândul la întoarcere şi să schimbe(sau nu) mentalităţi.

Şi zău dacă a contat că ne-am întâlnit cu ţaţa Viorica care era contrariată că sărbătorim ziua noastră la ea în Chişinău şi nu la Alba Iulia. Lasă ţaţo, că înţelegi tu mai încolo că nu vrem să te cotropim, cum ţi-au zis muscalii. Poţi să fii şi măldăvancă dacă vrei, e treaba ta. Doar lasă tinerii ăştia frumoşi, cu tricoloare pe ei, care ne-au făcut să plângem în aprilie, lasă-i şi pe ei să fie cu cine vor. Să ne arate oraşul şi să horească cu noi.

1918, mă-ntorc în trecut, atunci de ce-am putut, ce-am făcut?

Începută pe 27 martie cu Basarabia, încheiată pe 1 decembrie cu Transilvania, unirea românilor în acelaşi stat a stat sub semnul unei conjuncturi internaţionale favorabile şi a unei generaţii de excepţie care a ştiut ce vrea. În prezent avem două state româneşti şi de vreo 20 de ani tot nu suntem capabili să le unim. Şi cum cât avansăm în timp, lucrurile se complică, diferenţele sunt amplificate iar ceea ce ne leagă e pus sub semnul valorilor “europene”.

Suntem înconjuraţi de impotenţi. E evident ce trebuie făcut pentru a uni malurile Prutului: interacţiune cât mai intensă între oameni. Şi cu toate astea, la idea sărbătoririi zilei de 1 Decembrie la Chişinău au aderat doar 150 de oameni. Exploratori, aş putea spune.

Mie, cunoscând mediul militanţilor autohtoni, îmi pare un număr relevant, în condiţiile în care:
- guvernul pro-occidental de la Chişinău nu ne lasă să intrăm pe baza buletinului de identitate în Moldova, deşi lucrul ăsta ar fi benefic pentru turism, economie şi tot ce mai vreţi
- studenţii basarabeni, în marea lor majoritate, sunt români şi s-au dus unde a fost gratis, în speţă la Alba Iulia, prin bunăvoinţa unora interesaţi de subiectul unirii pentru a mai fura nişte bani din taxele plătite de noi ca proştii
- suntem comozi dar mai ales suntem fricoşi, o frică pe care o avem în măduva oaselor.

Fiecare din voi trebuie să facă pasul de la spectator la participant la Marea Unire. Altfel vom fi încă o generaţie ratată. Noi, prin campania începută în 2006 – ,,BASARABIA PĂMÂNT ROMÂNESC”- încercăm să arătăm că idealul din 1918, Ardealul, trebuie să fie transpus la Basarabia. Noul Ardeal trebuie să fie Basarabia.

Åži strig mândru şi tare că sunt de-origine latină!

Aşadar, dragii mei(,)150 de oameni veniţi din ţară, împreună cu vreo 350 de tineri din Chişinău şi alte oraşe ale Basarabiei am pornit într-un marş cu titlul “Fraţii în veci vor fi fraţi”. Steaguri Basarabia pământ românesc, drapeluri tricolore, câteva mesaje bine ţintite precum ,,Mai presus de orice, ROMÂNI” sau ,,Prin noi trăieşte unirea” au reuşit să coloreze bulevardul Ştefan cel Mare. În clădiri răsunau Deşteaptă-te române, Basarabia frumoasă sau Treceţi batalioane române Carpaţii (şi Prutul). Şi tare bine era să te uiţi în spate şi să vezi valuri tricolore ce se succed cu repeziciune. Şi să ştii că acolo, la Chişinău, pe tărmânul interzis până nu demult, are loc cea mai frumoasă sărbătoare a românilor în ziua de 1 Decembrie 2009.

Orice mişcare de masă continuă războiul ciclic

Noi (Noii Golani) ne tragem seva din mişcarea anti-comunistă din Piaţa Universităţii a anilor 1989-1990. Continuarea luptei anti-comuniste trebuie să se desfăşoare în direcţia clară a eliminării efectelor comunismului asupra României: distrugerea spiritului civic, a conştiinţei naţionale şi a integrităţii teritoriale. De comunişti din România de dincolo şi dincoace de Prut nu vom scăpa, decât prin dispariţia biologică a acestor javre, sclavii intereselor anti-sociale. Ce contează e că tinerii sunt cei care stabilesc direcţia schimbării. Iar tinerii de azi sunt pătura activă a societăţii care spune Basarabia pământ românesc. Ne poate ignora presa, politicienii pot întoarce privirea, oamenii de bine se pot speria de denumirea de “golani”. Dar acumulările tineretului pro-unionist au tendinţa de a răbufni, iar 7 aprilie şi toate scandările pro-româneşti nu au reprezentat altceva decât primul pas. BASARABIA – UNIRE s-a putut auzi din nou pe 1 DECEMBRIE în Piaţa Marii Adunări Naţionale din piepturi ce păstrau cu fală-un nume. Te uitai la cei de lângă tine şi îţi zâmbeau. Eram în lumea noastră, scandându-ne idealul…

Ne-au trimis în Siberii şi la Sighet, ne-au urmărit şi ascultat, ne-au învrăjbit unul împotriva celuilalt, ne-au pus să ne omorâm între noi la Revoluţie şi în războiul din Transnistria. Ce ne vor mai face acum? Pentru că noi nu plecăm niciunde, e rândul lor acum.

Uniţi sub tricolor

Subtitlurile folosite în acest articol se regăsesc în primele 8 melodii de pe CDul Uniţi sub tricolor. Comercializarea acestuia serveşte scopului de a ajuta financiar liceul românesc Lucian Blaga din Tiraspol. Lansarea CDului a avut loc în noaptea de 30 noiembrie/1 decembrie în Bucureşti, unde am putut cânta “La mulţi ani”. Imediat după concert, am plecat, trupe şi public, la Chişinău. Frumoasa zi de 1 decembrie s-a terminat cu 1Q Sapro pe scenă, cântând ,,România, trezeşte-te!”. Şansa României, aflată în derivă indentitară, de salvare este de a redescoperi vechile simboluri istorice şi de a le aplica la realitatea prezentă. Basarabia e românească sau România nu va mai fi deloc.

La mulţi ani, români!

Autor: George Simion

Vezi şi:

* Clipuri video de pe 1 Decembrie

* 91 de fotografii de la Sărbatoarea Marii Uniri

* Reflectarea acţiunii in presă

La alegerile din 5 aprilie şi 29 iulie 2009, precum şi la protestele împotriva fraudării alegerilor de către comunişti, toată societatea din România a urmărit cu sufletul la gură lupta pentru libertate şi democraţie dusă de fraţii noştri. Viitorul nostru comun obligă la fapte concrete, care să faciliteze libera circulaţie între cetăţenii de pe cele două maluri ale Prutului.

Å¢inând cont că, o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană, tot mai puţini cetăţeni români au nevoie de paşaport pentru a călători în majoritatea statelor europene, noi, reprezentanţii societăţii civile interesată de problematica românilor de pretutindeni, solicităm elaborarea unui acord bilateral între România şi Republica Moldova prin care cetăţenilor României să li se permita accesul în Republica Moldova pe baza actului de identitate.

Suntem convinşi că acest gest de deschidere al Guvernului de la Chişinău ar genera efecte pozitive în domenii precum schimburile comerciale, cultură şi turism.

Aşteptăm gestul noului guvern de la Chisinau în acest sens şi vă asigurăm de tot sprijinul nostru în aplicarea reformelor necesare pentru ca Republica Moldova să devină un stat prosper şi european.

Cu aleasă consideraţie:
Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni
Consiliul Mondial Român
Grupul de acţiune Noii Golani
Institutul Fraţii Golescu pentru relaţia cu românii din străinătate
Grupul de Iniţiativă Basarabeană Cluj
Grupul de Iniţiativă al Românilor din Basarabia Suceava
Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti
Liga Studenţilor Basarabeni din Galaţi
Asociaţia Tinerilor Români din Afara Graniţelor
Asociaţia Onoare şi Patrie
Asociaţia 21 Decembrie 1989

Amintim că în timpul protestelor din aprilie 2009 mii de persoane s-au opus rezultatelor alegerilor de la 5 aprilie. În urma acelor evenimente sute de persoane au fost reţinute de forţele de ordine, majoritatea s-au plâns că au fost supuşi torturii din partea oamenilor legii. Totodată, presa a scris despre câteva persoane decedate în condiţii suspecte printre care Valeriu Boboc, 23 de ani, Eugen Ţapu, 26 de ani, Ion Ţâbuleac, 22 de ani, Maxim Canişcev de 20 de ani.

O parte din oraşele unde eroii din Piaţa Marii Adunări Naţionale n-au fost uitaţi (click pe nume pentru detalii)

Braşov, Bucureşti, Chişinău, Cluj, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Suceava, Vaslui, Timişoara, Tulcea.

Braşov:

Bucureşti:

Cluj:

Constanţa:

Iaşi:

Piteşti:

Ploieşti:

Sibiu:

Suceava:

Vaslui:

Tulcea:

Timişoara:

Mulţumim tuturor participanţilor şi sperăm că acţiunile unite în cuget şi simţiri ale oraşelor româneşti să continue!

Basarabeanul Eugeniu Rusu ramane in arest
De ce mergi la mănăstire?
Mircea Eliade oprit la granita
Cartile ameninta Republica Moldova
Expulzati din cauza Unirii
16 cetateni dati afara din trenul Bucuresti-Chisinau
Romanii si reporterii sunt tinta, in timp ce germanii pot trece
Sida e problema!
Arestari
Arestat “pentru jaf”, condamnat “pentru injurii”
Securitatea comunista actioneaza
Un martor povesteste
Bilant partial

În 2006 şi 2007 reuşisem imposibilul: cu resurse extrem de puţine (imaginaţi-vă buzunarele voastre şi a altor 20 de prieteni) am putut promova campania “Basarabia pământ românesc” în Piaţa Universităţii din Bucureşti prin muzică, ocazia fiind Ziua LImbii române. Le mulţumesc şi le voi mulţumi mereu celor care ne-au ajutat la cele 2 concerte şi în restul acţiunilor campaniei, LUPTA CONTINUĂ!

Anul ăsta eu am mers la Chişinău pentru a participa la serbările de aici, pentru a “lua pulsul românismului” din Basarabia şi, de ce nu, pentru a regăsi o sămânţă de patriotism, pe care foarte rar o mai găseşti în aerul jegos de Bucureşti.

Prima veste proastă am primit-o când eram pe drum: Gheorghe Zamfir a fost călcat de o maşină în Bucureşti şi e la spitalul de urgenţe. Deja mintea unora zbura spre un accident similar din 1992, din fericire nu a fost cazul… Marele Gheorghe Zamfir e bine şi salută Basarabia!

A doua veste proastă a fost legată de Vlad Pîrău (Rusu), puştiul ce fusese expulzat pe 27 martie din republica Moldova. Deşi contestase în instanţă decizia şi a câştigat, vameşii moldoveni nu i-au permis să se bucure de ultima zi de vară în Chişinău, alături de noi. La 17 ani şi 50 de kile, Voronin şi gaşca lui au un duşman de temut în persoana lui Vlad din cîte văd … oricum, braşoveanul şi-a văzut de treabă, făcuse reviste având în centru România Mare, le-a trimis cu un autocar care a scăpat din vederea “vigilenţilor” apărători ai neamului “moldovenesc”. Aveam să văd revistele cu pricina ulterior la românii din Chişinău.

Ajuns în Chişinău dimineaţa, deja vedeam urme a unei situaţii mai bune pentru români: toate inscripţiile magazinelor erau în română, apoi în rusă (câteodată chiar deloc); sărbătoarea limbii române era semnalată cum trebuie, cu panouri mari pe care scria LIMBA NOASTRĂ ROMÂNĂ (în anii trecuţi şobolanii roşii goliseră sărbătoarea de conţinut, numind-o Limba noastră.) iar panourile din oraş arătau clar orientarea ce trebuie urmată (oricît de mult sau de puţin am simpatiza-o) dacă vrem ca în viitorul apropiat să ne simţim ca acăsă din toate punctele de vedere la Chişinău:

Romînii sunt majoritari în republica Moldova. Oricît de prostiţi ar fi de propaganda comunistă, oricît de multe recensământe ar măslui şi cîte alegeri ar fura mancurţii, adevărul se cunoaşte. Îl ştiu si politicienii, care s-au adunat în turme mari, de felurite culori la monumentul lui Ştefan cel Mare.

Unii galbeni, alţii verzi, alţii albaştri, separat cei oranj (a lui Iurie Roşca, cel care s-a aliat cu Voronin în 2005, distrugînd speranţele unioniste ale unei generaţii întregi).

Ultimi au fost oamenii de rînd, cu flori mai puţine dar parcă mult mai preţioase.

A urmat apoi o promenada pe aleea Clasicilor. Aici, ca şi Ştefan, toţi marii români erau plini cu flori…

Au urmat discursuri ale mai multor personalităţi, oameni de cultură, invitaţi din România (Eugen Tomac, consilierul lui Băsescu şi o doamnă poetă, nu i-am reţinut numele, decît discursul prost, consiliera lui Tăriceanu – bine măcar că a venit şi se face că lucrează). A vorbit şi primarul Chirtoacă (pentru cine nu ştie prea multe despre lumea de dincolo de Prut, omul are 30 de ani abia împliniţi, cu studiile făcute în România, cu un bunic deportat în Siberia şi cu nişte acţiuni foarte lăudabile până acum, în funcţiile pe care le-a ocupat), după care, cu o răbdare cum rar mi-a fost dat să văd, a pus participanţilor din public insigne în piep cu LImba noastră Română. Nu am purtat cu aşa mîndrie nicicînd o insignă, nici măcar pe ale noastre cu campania BPR. De insignele lui Chirtoacă a mai scris cineva aici. La discursurile de pe Aleea Clasicilor l-am mai văzut pe Ilie Bratu (liderul mişcării unioniste – MURM- ce venise în Bucureşti pe 27 martie şi care, din cîte mi-am dat seama, trebuie să susţină unul din partidele pro-romîneşti de la Chişinău, în loc să fragmenteze şi mai mult spectrul de partide existent), care asemenea PPCD-ului (băieţii în oranj de care v-am povestit mai devreme, prietenii lui Voronin) şi-au făcut propria serbare. De asemenea l-am văzut pe Vasile Şoimaru, al cărui album fotografic (Romanii din jurul Romaniei in imagini) îl caut tot de prin martie, rog pe cineva din Chişinău să-mi zică dacă se găseşte pe undeva…

Între timp, în Piaţa Marii Adunări Naţionale pregătirile erau în toi…

Iar la o biserică alăturată, 2 prieteni, 2 romîni, ea din Basarabia, el din Bucureşti au ales să-şi unească destinele. Cu speranţa că şi campania noastră v-a adus mai aproape, vă urăm CASĂ DE PIATRĂ!

Restul orelor l-am petrecut cu prieteni, toţi implicaţi într-o formă sau alta în acţiuni care ne vor aduce un pic mai aprope de unirea-n cuget şi-n simţiri pe care o dorim.

A venit şi un securist ce vroia sa ne tragă de limbă dar l-am expediat repede că nu vroiam să ne strice sărbătoarea.

Ajunşi în piaţă, după ce am trecut pe lîngă un mare grup de babe şi moşi ce m-au îmbrăţişat foarte cald cînd le-am răspuns că sunt din Bucureşti, am atras priviri. Nu eu, ci băieţii cu care venisem. Aveau un steag tricolor fără bourul moldav la mijloc şi miliţienii nu vroiau aşa ceva. Pe şefii miliţienilor îi mai văzusem şi pe la alte mitinguri (la fel de cretini ca ai noştri), tot înverşunaţi anti-romîni. Poate ar trebui să se gîndească tovarăşii puţin că vremurile se schimbă, comuniştii mai au puţin şi se duc dracului în pizda mamii lor şi atunci noul stăpân nu se ştie cine va fi…

Rezultatul îndrăznelii fluturării steagului a fost arestarea şefului unuia din grupurile ce activează activ în Basarabia pentru cauza romînească. Omul e bine, nu e genul care poate fi intimidat cu o arestare, în schimb după aia i-am văzut pe restul tinerilor din jur dispersaţi, umblînd cam bezmetici, fără ţintă… Nu au mai participat în continuare la restul concertului, umblînd ca nişte boemi prin cafenele şi baruri. Eu am rămas să observ cum se manifestau simplii cetăţeni într-o duminică seară, de Ziua limbii mamei (cum spuneau unii artişti pe scenă).

Pentru ei s-a pus în mişcare un întreg arsenal, cu peste 30 de cîntăreţi, ansambluri si formaţii. Au început cei cu muzica populară, din care mulţi din România. Singurul lucru pe care îl regret e că nu am reuşit să îi văd pe toţi (6 ore au fost muuult prea mult după o noapte nedormită).

La Chişinău deja parcă şi pereţii erau pro-români…

Lumea a venit la concert în număr foarte mare, a băut bere, a jucat hore, s-a relaxat, a cîntat împreună cu artiştii, a aplaudat, s-a bucurat. Mai pe scurt, s-a simţit bine.

Pe scenă , între zecile de formaţii au urcat şi preşedintele Uniunii Scriitorilor, Mihai Cimpoi, urmat de preşedintele partidului LIberal, Mihai Ghimpu. Omul a fost primit cu răceală de publicul basarabean , care însă s-a întors cu 180 de grade cînd Ghimpu a spus Jos comuniştii! Surpriza serii pentru mine a fost tot primarul, Dorin Chirtoacă. Din ce mi s-a părut, omul e o personalitate calculată, mai calmă, în nici un caz genul de om care să participe la mitinguri sau să scandeze ceva. Ei bine, acest om, în uralele audienţei, a strigat pe scenă TRĂIASCĂ, TRĂIASCĂ ŞI-NFLOREASCĂ, MOLDOVA, ARDEALUL ŞI ŢARA ROMÂNEASCĂ. Primarul Chişinăului! Omul care a fost ales în oraşul unde locuiesc peste un sfert din basarabeni. Gest uimitor şi dădător de speranţe.

Din păcate, am aşteptat pînă azi, la 5 zile de la concert, iar acest gest, ca şi întreaga serbare de altfel, au fost ignorate de presă, doar rar putând fi găsite unele articole veridice, poate pentru a nu da speranţe şi “idei” altora.

Eu mi-am făcut datoria şi am povestit tuturor ce am găsit în Basarabia romînă în 31 august 2008, rămîne ca şi voi, cititorii acestui (poate prea) lung articol să transmiteţi mai departe şi să ajutaţi în orice fel la consolidarea unei lupte ce e încă la început dar care promite un CER SENIN pentru noi, care MERGEM PE CALEA DREAPTĂ.

http://www.asociatiabucuresti.ro/

Cu toate multumirile datorate domnului “artist contemporan” Vlad Nanca  pentru promovarea gratuita, citeva mentiuni se impun:

1) “Basarabia pamant romanesc” este o campanie de informare 100% apolitica. In organizarea si desfasurarea sa nu au fost, nu sunt si nici nu vor fi implicate nici un fel de personalitati sau forte politice, de pe nici unul dintre cele doua maluri ale Prutului

2) Campania are un scop strict informativ, nepropunandu-si sa atenteze in nici un fel la integritatea vreunui stat strain. Daca ne-am permis sa alegem acest titlu: „Basarabia – pamant romanesc”, am facut-o doar in numele si in amintirea sutelor de mii de basarabeni ce au platit cu viata pentru vina de a fi romani. Doar fratii nostri basarabeni, abandonati de statul roman in neagra vara a anului 1945, doar ei au dreptul de a-si hotari propria soarta

3) Scopul campaniei este de a oferi cetatenilor romani informatii reale referitoare la romanii basarabeni, informatii la care accesul a fost practic imposibil in perioada comunista, dar care, din pacate, nu au fost oferite decit partial si uneori trunchiat chiar si in acesti ultimi 18 ani

Pentru mai multe informatii, portalul campaniei www.romanism.net va sta la dispozitie.