Dacă sunteţi din Chişinău veniţi la acţiuni şi ajutaţi-ne să lipim afişul, dacă sunteţi din alte oraşe ale Basarabiei veniţi în Chişinău şi dacă sunteţi din România, treceţi Prutul!

Stimate domnule Prim-ministru,

La alegerile din 5 aprilie şi 29 iulie 2009, precum şi la protestele împotriva fraudării alegerilor de către comunişti, toată societatea din România a urmărit cu sufletul la gură lupta pentru libertate şi democraţie dusă de fraţii noştri. Viitorul nostru comun obligă la fapte concrete, care să faciliteze libera circulaţie între cetăţenii de pe cele două maluri ale Prutului.

Å¢inând cont că, o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană, tot mai puţini cetăţeni români au nevoie de paşaport pentru a călători în majoritatea statelor europene, noi, reprezentanţii societăţii civile interesată de problematica românilor de pretutindeni, solicităm elaborarea unui acord bilateral între România şi Republica Moldova prin care cetăţenilor României să li se permita accesul în Republica Moldova pe baza actului de identitate.

Suntem convinşi că acest gest de deschidere al Guvernului de la Chişinău ar genera efecte pozitive în domenii precum schimburile comerciale, cultură şi turism.

Aşteptăm gestul noului guvern de la Chisinau în acest sens şi vă asigurăm de tot sprijinul nostru în aplicarea reformelor necesare pentru ca Republica Moldova să devină un stat prosper şi european.

Cu aleasă consideraţie:
Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni
Consiliul Mondial Român
Grupul de acţiune Noii Golani
Institutul Fraţii Golescu pentru relaţia cu românii din străinătate
Grupul de Iniţiativă Basarabeană Cluj
Grupul de Iniţiativă al Românilor din Basarabia Suceava
Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti
Liga Studenţilor Basarabeni din Galaţi
Asociaţia Tinerilor Români din Afara Graniţelor
Asociaţia Onoare şi Patrie
Asociaţia 21 Decembrie 1989

Nu observam oare că, în timp ce marile ţări ale Europei, dezbinate de interese politice, au reuşit să repare aceste nedreptăţi istorice, noi, românii, ocupaţi cu grijile meschine ale vieţii cotidiene, uităm de idealurile pentru care mii de oameni şi-au dat viaţa?

Nu observăm oare că, în timp ce primul lucru făcut de către germani după căderea comunismului a fost reîntregirea ţării, noi, românii, după mai bine de 16 ani de la căderea dictaturii ştim atât de puţine despre drama fraţilor noştrii a caror casă a fost smulsă de ghearele bolşevismului de la patria mamă şi care de peste 65 de ani suferă neîncetat doar pentru că au luptat pentru păstrarea identităţii naţionale?

Oare grija pe care o poartă celor de acelaşi sânge nu demonstrează mareţia unui popor? Clasa politică neocomunistă încearca să ne facă să uităm unii de ceilalţi, dar, oare, dacă fiecare dintre noi ne-am gândi, măcar un moment, la ceilalţi nu am reuşi să doborâm, asemeni berlinezilor, zidul care ne separă , pe noi, românii, unii de ceilalţi?