Mi-e greu titlul de erou
Căci fraţi noi suntem
Aş vrea să-mi daţi un nume nou
Golan post-mortem

si

Rememoram zile negre
Noii golani stau acum de veghe
Fara comunisti strigam
Pentru mortii fara nume
Inca ne rugam

Poze de la mars:

Reactii in presa dupa marsul de duminica: PrimaTV, Antena 3, Realitatea, TVR, VideoNews, Radio România, Gândul, Adevărul, Curentul, România Liberă, Evenimentul Zilei, Jurnalul Naţional, Ring, NewsIn, AgerPres, Mediafax, HotNews, Ziare.com

Pentru intelegerea Golaniadei, Mineriadei si a actiunilor noastre legate de aceste evenimente, recomandam sa cititi si sa vizionati materialele prezentate mai jos.

si

Mai jos este un rezumat video al evenimentelor. Recomandam minutul 7 secunda 20, unde Ion Iliescu precizeaza cati oameni au omorat minerii chemati de dumnealui.

Date oficiale: 6 morti, 746 de raniti

Estimari ale organizatiilor neguvernamentale: 188 de morti, 746 de raniti, 1024 de arestari ilegale, 3500 de oameni batuti.

Când s-au retras, tânărul, desfigurat şi fără suflare, avea o cămaşă în întregime roşie de sânge. Mi-a venit să vomit. Unul dintre mineri a luat corpul fără vlagă al acelui bărbat şi l-a îndesat cu capul într-un coş de gunoi.

Mihai m-a luat de mână şi mi-a spus “Să ne ascundem“.

Continuarea este aici

La mineriada din iunie 1990 ne aşteptam ca să se deschidă asupra noastră focul încă din gara Basarab şi ne făceam planuri şi ne gândeam ce să facem când ajungem acolo. Noi credeam  că la Bucureşti se bat trupe ale armatei cu trupe ale securităţii, ale celor care au tras şi la Revoluţie şi noi am venit acolo ca să fim de partea armatei, care este credincioasă noii societăţi, noii conduceri a statului.

P.B. – fost electrician la E.M. Petrila

Mai multe marturii ale minerilor se gasesc aici.

Am gasit la PNŢeu droguri, armament, munitie… masina de scris automata… tiparit bani la PNLeu… este in ziarul Adevarul (n.n. – unul din nenumaratele cotidiane ce serveau regimul Ion Iliescu in 1990).

Primele doua minute din acest filmulet rezuma bine situatia:

Nu ma voi referi la tot ansamblul de evenimente ce s-au derulat in acea luna in Piata Universitatii, vreau sa punctez clar un singur lucru ce, in opinia mea, a determinat situatia in care ne aflam astazi.

In toata miscarea revendicativa a studentilor si a tinerilor aflati in Piata Universitatii s-a scandat permanent jos comunismul, Jos Iliescu si s-a cerut respectarea Punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara, adica, pe scurt, fostii nomenclaturisti sa nu mai aiba acces la functii publice.

Unde suntem dupa 20 de ani?

Rezumand in cateva vorbe suntem cam aici: fostii nomenclaturisti, odraslele lor, nemurile lor, sunt bine merci, pe functii publice si „cai mari” chiar si in domeniul privat, Iliescu nu a fost gasit vinovat in procesul Mineriadei, iar comunismul…. hm, cred ca a plecat din mintile unei largi mase de populatie, dar nu din a tuturor. Sunt inca multi cei care mai viseaza la privilegii date de sistem, la posturi caldute in structurile statului etc…..

Dar ce este mai grav si ceea ce nu a sesizat si punctat nimeni in aceste zile a fost MASA DE EMIGRANTI care au cerut azil politic in toate colturile lumii, dupa ce au scapat teferi din acele zile – cei care au scapat… caci altii… fi-e-le tarana usoara si memoria in veci pomenita, isi dorm somnul de veci in Cimitirul Eroilor si in Cimitirul Straulesti, la neidentificati….

Ne miram atunci ca tara nu a facut nimic, in 20 de ani, pentru emigratia romaneasca ?

Cine a format sistemul de dupa 1990 ? Cine a condus institutiile publice? Ce este si ce reprezinta Ministerul Afacerilor Externe, pentru cei din afara granitelor, de care se ocupa de cativa ani, fara a creiona politici publice concrete si masuri eficiente ?

Pentru mine, ca pentru multi altii cu care am stat de vorba, ramane inca institutia care se zbate intre reforma si stagnare. Intre mana lunga a fostului regim opresiv, care urmarea emigratia romaneasca, si sistemul de azi care, pe alocuri, se infrupta din vechile obiceiuri, si continua sa divizeze emigratia. Incercarile anemice de diplomatie publica menite sa reinoade legaturile firesti intre tara mama si emigratia ei, pe care le semnalam si noi in stirile noastre, sunt menite sa dea o nota de normalitate, dar inca extrem de putine, si parca nu ar constitui o politica coerenta. Sunt inca multe voci care spun ca de emigratia romaneasca nu le pasa institutiilor din tara iar MAE, care este mana statului roman in afara granitelor, nu face mare lucru sa ii respecte pe toti, si pe fiecare, asigurandu-le macar dreptul garantat de constitutie – dreptul la vot!

Ce legatura este intre Mineriada din 1990 si emigratia de astazi?

Foaarte mare!

(Daniela Soros, Romanian Global News)