:::: Bine aţi venit pe site-ul grupului de acţiune Noii Golani. Suntem un grup apolitic de tineri care desfăşoară diferite acţiuni ce au la bază patriotismul şi implicarea civică. Numele nostru este inspirat de mişcarea anti-comunistă din România din 1989-1990, ale cărei idealuri încercăm să le păstrăm vii. ::::
Duminică, la 12.00 fix, vă aşteptăm la marş. Vom porni din faţa Intercontinentalului, pentru a merge pe traseul Piaţa Romană-Calea Dorobanţi până la Ion Iliescu… pentru a-i duce în cadou panseluţe şi pentru a nu uita 13-15 IUNIE 1990.
Pentru intelegerea Golaniadei, Mineriadei si a actiunilor noastre legate de aceste evenimente, recomandam sa cititi si sa vizionati materialele prezentate mai jos.
Mai jos este un rezumat video al evenimentelor. Recomandam minutul 7 secunda 20, unde Ion Iliescu precizeaza cati oameni au omorat minerii chemati de dumnealui.
La patru şi jumătate spre cinci dimineaţa stăteam cu Mihai şi mai fumam o ţigară uitându-ne pe geam spre Piaţă. Brusc, jandarmii dispuşi în dispozitiv în jurul Universităţii şi Arhitecturii s-au retras şi au apărut camioane pline de mineri. Priveam pe geam la ei fără cea mai mică spaimă. Din gura de metrou a ieşit un tânăr care cred că se ducea la lucru. Era cinci dimineaţa. Au sărit pe el. Bâtele se ridicau şi coboarau. Minerii erau ca într-o grămadă de rugby.
Când s-au retras, tânărul, desfigurat şi fără suflare, avea o cămaşă în întregime roşie de sânge. Mi-a venit să vomit. Unul dintre mineri a luat corpul fără vlagă al acelui bărbat şi l-a îndesat cu capul într-un coş de gunoi.
Mihai m-a luat de mână şi mi-a spus “Să ne ascundem“.
Veneau tot felul de civili care ziceau: „Acela-i drogat, sau acela-i golan”, şi minerii tăbărau imediat cu bâtele pe el. Nu mai stăteau să verifice. Deci erau manipulaţi, se vedea clar. În plus, am văzut mineri îmbrăcaţi în salopete curate, curate, ceea ce nu prea se poate. Minerul e vai şi amar de el: cu cizmele sparte, cu cojocul rupt. Deci se cunoştea imediat care era miner şi care era fals miner. I.M., subinginer la mina Paroşeni
La mineriada din iunie 1990 ne aşteptam ca să se deschidă asupra noastră focul încă din gara Basarab şi ne făceam planuri şi ne gândeam ce să facem când ajungem acolo. Noi credeam că la Bucureşti se bat trupe ale armatei cu trupe ale securităţii, ale celor care au tras şi la Revoluţie şi noi am venit acolo ca să fim de partea armatei, care este credincioasă noii societăţi, noii conduceri a statului.
Am gasit la PNŢeu droguri, armament, munitie… masina de scris automata… tiparit bani la PNLeu… este in ziarul Adevarul (n.n. – unul din nenumaratele cotidiane ce serveau regimul Ion Iliescu in 1990).
Primele doua minute din acest filmulet rezuma bine situatia:
Iata mai jos un documentar care explica fenomenul Golaniada din perioada aprilie-iunie 1990 si Mineriada, ce i-a pus capat intr-un mod atat de violent.
Unii nu au habar, altii nu vor sa-si aminteasca
Ca au fost atunci trei zile de istorie romaneasca.
Daca nu iti aduci aminte, ai putea sa incerci,
13-14-15 iunie 90.
Revazand cu ochii mintii manifestatiile din Piata Universitatii, luna aceea de democratie pura, in care fiecare dintre inimile ce bateau in pieptul celor prezenti credea ca in sfarsit Romania se va rupe de un trecut rusinos, ca lumea se uita spre noi si ne considera in sfarsit liberi de prejudecatile comuniste, am retrait momentele dureroase ale zilei de 13 iunie, zi fatidica in istoria Romaniei pentru care inca nu plateste nimeni! (mai mult…)
