Joi seara am fost din nou la Coşereni, pentru a comemora amintirea celor doi apostoli ai românismului din Basarabia, regretaţii Ion si Doina Aldea Teodorovici.
Faptul că, de la an la an, reuşim să mergem din ce în ce mai mulţi la locul unde, în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, Ion şi Doina au trecut în veşnicie, ne dă încredere că viitorul va fi unul frumos pentru cei cu inima română.

Despre acţiunea din Bucureşti au scris, pe blogurile lor, InConstantin, Tudor Cojocari şi Sergiu Braşoveanu.

Alte grupuri de tineri au desfăşurat acţiuni similare pe această dată, în Chişinău, Floreşti, Iaşi, Oradea, Suceava

Astazi e o zi obisnuita: este inca o zi in care ne putem exprima liberi si putem iesi in strada sa strigam lucrurile cu care nu suntem de acord. Datoram asta unor oameni care in Decembrie 1989 au iesit in strada cu mainile goale si au luptat… si au murit. Au fost calcati de tancuri, au fost impuscati de militari ascunsi in uniforma, au fost torturati de securisti aparent necunoscuti.

Au trecut aproape 20 de ani de la acel cadou insangerat; nu stim daca e mult sau putin. Insa, pentru statul roman, este destul pentru a ascunde definitiv dovezile care pot condamna ucigasii a 1104 oameni. Pentru statul roman a venit momentul sa ingroape, la propriu, in subsolurile arhivelor, dovezile crimelor din Decembrie 1989.

Singura speranta este tot in revolutionarii care au supravietuit acelor evenimente. Tot ei sunt gata sa plateasca prin greva foamei dorinta de a sti cine a tras in fratii lor, eroii nostri.
Minimul pe are il putem face este sa ne solidarizam cu greva foamei pe care o duce Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989. El doar cere ca statul roman sa respecte decizia CEDO – Curtea Europeana a Drepturilor Omului si sa puna la dispozitia opiniei publice documentele secretizate din perioada decembrie 1989 -  iunie 1990. (mai mult…)

am găsit următorul comentariu pe blogul lui Mircea Badea…

Vroiam sa va transmit un mail, dar n-am gasit adresa. Asa ca incerc aici. Mă numesc Ioana Lucăcel şi sunt redactor şef adjunct la Gazeta de Maramureş. Am mentionat functia pentru a intelege contextul în care am ajuns sa cunosc povestea lui Andrei Ivanţoc, un om pe care cred ca-l cunoaşteţi şi pentru care am iniţiat, împreună cu alte asociaţii din România şi Republica Moldova un apel.

În urmă cu aproape 2 ani, pe 2 iunie 2007, Andrei Ivantoc a fost eliberat din inchisorile transnistriene, dupa o detentie ilegala de 15 ani. Desi exista din 2004 o sentinta CEDO care numea abuziva si ilegala detentia sa si a lui Tudor Petrov Popa, Ivantoc si-a executat crunta pedeapsa pana in ultima zi. (mai mult…)

În atenţia domnului Preşedintelui României, Traian Băsescu;

Primului ministru, Emil Boc

şi Parlamentului României

La 2, respectiv 4 iunie 2007, cetăţenii Români Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov Popa au fost puşi în libertate după 15 ani de detenţie grea şi ilegală

în închisorile transnistriene. Deşi membrii aşa-numitului „Grup Ilaşcu” şi-au jertfit libertatea, familia, sănătatea şi viaţa pentru Å¢ară, nu au cerut niciodată, nimic. Ba dimpotrivă, au continuat să apere cu demnitate şi onoare cauza românească.

La iniţiativa societăţii civile, în 2007, preşedintele României i-a decorat pe Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov Popa cu ordinul „Steaua României”.

De atunci, din păcate, cei trei patrioţi români au fost uitaţi, atât de autorităţile române, cât şi de cele din Republica Moldova. (mai mult…)

(mai mult…)