Nu ma voi referi la tot ansamblul de evenimente ce s-au derulat in acea luna in Piata Universitatii, vreau sa punctez clar un singur lucru ce, in opinia mea, a determinat situatia in care ne aflam astazi.

In toata miscarea revendicativa a studentilor si a tinerilor aflati in Piata Universitatii s-a scandat permanent jos comunismul, Jos Iliescu si s-a cerut respectarea Punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara, adica, pe scurt, fostii nomenclaturisti sa nu mai aiba acces la functii publice.

Unde suntem dupa 20 de ani?

Rezumand in cateva vorbe suntem cam aici: fostii nomenclaturisti, odraslele lor, nemurile lor, sunt bine merci, pe functii publice si „cai mari” chiar si in domeniul privat, Iliescu nu a fost gasit vinovat in procesul Mineriadei, iar comunismul…. hm, cred ca a plecat din mintile unei largi mase de populatie, dar nu din a tuturor. Sunt inca multi cei care mai viseaza la privilegii date de sistem, la posturi caldute in structurile statului etc…..

Dar ce este mai grav si ceea ce nu a sesizat si punctat nimeni in aceste zile a fost MASA DE EMIGRANTI care au cerut azil politic in toate colturile lumii, dupa ce au scapat teferi din acele zile – cei care au scapat… caci altii… fi-e-le tarana usoara si memoria in veci pomenita, isi dorm somnul de veci in Cimitirul Eroilor si in Cimitirul Straulesti, la neidentificati….

Ne miram atunci ca tara nu a facut nimic, in 20 de ani, pentru emigratia romaneasca ?

Cine a format sistemul de dupa 1990 ? Cine a condus institutiile publice? Ce este si ce reprezinta Ministerul Afacerilor Externe, pentru cei din afara granitelor, de care se ocupa de cativa ani, fara a creiona politici publice concrete si masuri eficiente ?

Pentru mine, ca pentru multi altii cu care am stat de vorba, ramane inca institutia care se zbate intre reforma si stagnare. Intre mana lunga a fostului regim opresiv, care urmarea emigratia romaneasca, si sistemul de azi care, pe alocuri, se infrupta din vechile obiceiuri, si continua sa divizeze emigratia. Incercarile anemice de diplomatie publica menite sa reinoade legaturile firesti intre tara mama si emigratia ei, pe care le semnalam si noi in stirile noastre, sunt menite sa dea o nota de normalitate, dar inca extrem de putine, si parca nu ar constitui o politica coerenta. Sunt inca multe voci care spun ca de emigratia romaneasca nu le pasa institutiilor din tara iar MAE, care este mana statului roman in afara granitelor, nu face mare lucru sa ii respecte pe toti, si pe fiecare, asigurandu-le macar dreptul garantat de constitutie – dreptul la vot!

Ce legatura este intre Mineriada din 1990 si emigratia de astazi?

Foaarte mare!

(Daniela Soros, Romanian Global News)

În perioada 22 aprilie – 13 iunie 1990, traficul a fost grav perturbat în zona Pieţei Universităţii de elemente huliganice. Spaţiul verde plin de panseluţe a fost afectat de prezenţa zilnică a zeci de mii golani care doreau eliminarea din conducerea ţării a membrilor de vârf ai Partidului Comunist Român. Organele vigilente ale statului au descoperit tot mai multe dovezi privind consumul drogurilor, prostituţia şi decandenţa acestor elemente antisociale.
Totul a culminat pe 13 iunie cu o încercare de lovitură de stat. Elemente fasciste au arborat steagul legionar pe Universitatea din Bucureşti. Mai mulţi intelectuali criptolegionari au oprit emisiunile Televiziunii Române; este vorba de acelaşi post care a funcţionat impecabil sub tirul „teroriştilor” din timpul Revoluţiei Române.

Preşedintele Ion Iliescu a ştiut că e nevoie de 10.000 de mineri pentru a instaura o „democraţie veritabilă”. Aceştia au sosit în Capitală în dimineaţa zilei de 14 iunie. Până seara au reuşit să rezolve problemele Bucureştiului: au ajutat ca să fie curăţată Piaţa Universităţii de urmele vandalismelor din ajun; traficul a fost reluat în centrul oraşului; pletoşii şi bărboşii au fost aruncaţi în Fântână, dupa o corecţie binemeritată; maşinile de scris şi dolarii falşi au fost descoperiţi la sediile partidelor de opoziţie.

Grupul de Acţiune Noii Golani va sărbători cu fast muncitoresc cei 19 ani de la victoria regimului Ion Iliescu asupra intelectualilor şi golanilor care au format în perioada 22 aprilie – 13 iunie 1990 Zona Liberă de Neocomunism. Elemente de nădejde la bine, dar mai ales la greu, vor menţine spiritul de bunăvoie. Bucuria va fi omniprezentă.

Acţiunea va avea loc sâmbătă, 13 iunie, ora 12.00, în Piaţa Universităţii (la fântâna de la Arhitectură). Să ne vedem cu bine!