:::: Bine aţi venit pe site-ul grupului de acţiune Noii Golani. Suntem un grup apolitic de tineri care desfăşoară diferite acţiuni ce au la bază patriotismul şi implicarea civică. Numele nostru este inspirat de mişcarea anti-comunistă din România din 1989-1990, ale cărei idealuri încercăm să le păstrăm vii. ::::
Duminică, la 12.00 fix, vă aşteptăm la marş. Vom porni din faţa Intercontinentalului, pentru a merge pe traseul Piaţa Romană-Calea Dorobanţi până la Ion Iliescu… pentru a-i duce în cadou panseluţe şi pentru a nu uita 13-15 IUNIE 1990.
Pentru intelegerea Golaniadei, Mineriadei si a actiunilor noastre legate de aceste evenimente, recomandam sa cititi si sa vizionati materialele prezentate mai jos.
Mai jos este un rezumat video al evenimentelor. Recomandam minutul 7 secunda 20, unde Ion Iliescu precizeaza cati oameni au omorat minerii chemati de dumnealui.
În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990 a plecat către Gara de Nord; intenţiona să ajungă la rudele lui de la Galaţi. La gura de metrou din faţa Teatrului Naţional, a fost apucat de 2 poliţişti care l-au băgat cu forţa într-o dubă, în care a fost bătut şi transportat la Unitatea Militară de la Măgurele. Ajuns în unitatea militară, a fost lovit cu bastonul de poliţistul care-l conducea la grupul de minori reţinuţi. Peste o oră, minorilor reţinuţi li s-a spus să se ridice în picioare şi să se aşeze lângă zid. În faţa lor a venit un pluton de militari, înarmaţi cu pistoale mitralieră. Un cadru le-a spus militarilor să armeze şi să ochească, ordin pe care militarii l-au executat, trăgând spre ei însă fără glonţ pe ţeavă. Plutonul de militari a plecat râzând de cei reţinuţi, dintre care o parte leşinaseră. În după-amiaza aceleiaşi zile, O.C. a fost transferat la Centrul de Primire Minori din Bucureşti din strada Aron Florian, unde de asemenea a fost bătut. A fost eliberat în seara aceleiași zile.
Veneau tot felul de civili care ziceau: „Acela-i drogat, sau acela-i golan”, şi minerii tăbărau imediat cu bâtele pe el. Nu mai stăteau să verifice. Deci erau manipulaţi, se vedea clar. În plus, am văzut mineri îmbrăcaţi în salopete curate, curate, ceea ce nu prea se poate. Minerul e vai şi amar de el: cu cizmele sparte, cu cojocul rupt. Deci se cunoştea imediat care era miner şi care era fals miner. I.M., subinginer la mina Paroşeni
La mineriada din iunie 1990 ne aşteptam ca să se deschidă asupra noastră focul încă din gara Basarab şi ne făceam planuri şi ne gândeam ce să facem când ajungem acolo. Noi credeam că la Bucureşti se bat trupe ale armatei cu trupe ale securităţii, ale celor care au tras şi la Revoluţie şi noi am venit acolo ca să fim de partea armatei, care este credincioasă noii societăţi, noii conduceri a statului.
Am gasit la PNŢeu droguri, armament, munitie… masina de scris automata… tiparit bani la PNLeu… este in ziarul Adevarul (n.n. – unul din nenumaratele cotidiane ce serveau regimul Ion Iliescu in 1990).
Primele doua minute din acest filmulet rezuma bine situatia:
Unii nu au habar, altii nu vor sa-si aminteasca
Ca au fost atunci trei zile de istorie romaneasca.
Daca nu iti aduci aminte, ai putea sa incerci,
13-14-15 iunie 90.
