După ce echipa campaniei Salvaţi Roşia Montană, alături de numeroase organizaţii partenere, au anunţat organizarea celei de-a V-a ediţii a festivalului FânFest, în perioada 13-15 august 2010, primarul din Roşia Montană s-a declarat împotriva acestui festival şi a refuzat să aprobe vreuna din activităţile ce se doreau a fi desfăşurate între 13 şi15 august în centrul localităţii.

Cu toate acestea, festivalul va avea loc şi cei dornici să se implice în salvarea celei mai vechi localităţi din munţii Apuseni sunt aşteptaţi vineri, sâmbătă şi duminică pentru a lua parte la activităţile ce vor fi organizate  – lista completă pe www.fânfest.ro.

Grupul Noii Golani va fi acolo şi vă îndemnăm şi pe voi să vă alăturaţi. O singură observaţie, care nu este pe siteul festivalului: în localitate există magazine alimentare, de unde vă puteţi cumpăra mâncare, nu e nevoie să aduceţi conserve de acasă. Iar cazarea e recomandabil să fie făcută la localnici, pentru a ne aduce fiecare micul aport în încurajarea celor care de ani buni ne arată că OAMENII SUNT MAI IMPORTANŢI CA AURUL.

Doua piese diferite din doua perioade diferite cu doua atitudini diferite, însă aceeaşi idee: Cine uită nu merită.

Mi-e greu titlul de erou
Căci fraţi noi suntem
Aş vrea să-mi daţi un nume nou
Golan post-mortem

si

Rememoram zile negre
Noii golani stau acum de veghe
Fara comunisti strigam
Pentru mortii fara nume
Inca ne rugam

Poze de la mars:

Reactii in presa dupa marsul de duminica: PrimaTV, Antena 3, Realitatea, TVR, VideoNews, Radio România, Gândul, Adevărul, Curentul, România Liberă, Evenimentul Zilei, Jurnalul Naţional, Ring, NewsIn, AgerPres, Mediafax, HotNews, Ziare.com

Duminică, la 12.00 fix, vă aşteptăm la marş. Vom porni din faţa Intercontinentalului, pentru a merge pe traseul Piaţa Romană-Calea Dorobanţi până la Ion Iliescu… pentru a-i duce în cadou panseluţe şi pentru a nu uita 13-15 IUNIE 1990.

Pentru intelegerea Golaniadei, Mineriadei si a actiunilor noastre legate de aceste evenimente, recomandam sa cititi si sa vizionati materialele prezentate mai jos.

si

Aici este o scurta istorie scrisa a Mineriadei din iunie 1990 si aici este o prezentare detaliata.

Mai jos este un rezumat video al evenimentelor. Recomandam minutul 7 secunda 20, unde Ion Iliescu precizeaza cati oameni au omorat minerii chemati de dumnealui.

Ion Iliescu: Nu este nici un mort provocat de mineri.

Date oficiale: 6 morti, 746 de raniti

Estimari ale organizatiilor neguvernamentale: 188 de morti, 746 de raniti, 1024 de arestari ilegale, 3500 de oameni batuti.

O.C., 13 ani, elev din Bucuresti

În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990 a plecat către Gara de Nord; intenţiona să ajungă la rudele lui de la Galaţi. La gura de metrou din faţa Teatrului Naţional, a fost apucat de 2 poliţişti care l-au băgat cu forţa într-o dubă, în care a fost bătut şi transportat la Unitatea Militară de la Măgurele. Ajuns în unitatea militară, a fost lovit cu bastonul de poliţistul care-l conducea la grupul de minori reţinuţi. Peste o oră, minorilor reţinuţi li s-a spus să se ridice în picioare şi să se aşeze lângă zid. În faţa lor a venit un pluton de militari, înarmaţi cu pistoale mitralieră. Un cadru le-a spus militarilor să armeze şi să ochească, ordin pe care militarii l-au executat, trăgând spre ei însă fără glonţ pe ţeavă. Plutonul de militari a plecat râzând de cei reţinuţi, dintre care o parte leşinaseră. În după-amiaza aceleiaşi zile, O.C. a fost transferat la Centrul de Primire Minori din Bucureşti din strada Aron Florian, unde de asemenea a fost bătut. A fost eliberat în seara aceleiași zile.

Alte marturii se gasesc aici si aici.

La patru şi jumătate spre cinci dimineaţa stăteam cu Mihai şi mai fumam o ţigară uitându-ne pe geam spre Piaţă. Brusc, jandarmii dispuşi în dispozitiv în jurul Universităţii şi Arhitecturii s-au retras şi au apărut camioane pline de mineri. Priveam pe geam la ei fără cea mai mică spaimă. Din gura de metrou a ieşit un tânăr care cred că se ducea la lucru. Era cinci dimineaţa. Au sărit pe el. Bâtele se ridicau şi coboarau. Minerii erau ca într-o grămadă de rugby.

Când s-au retras, tânărul, desfigurat şi fără suflare, avea o cămaşă în întregime roşie de sânge. Mi-a venit să vomit. Unul dintre mineri a luat corpul fără vlagă al acelui bărbat şi l-a îndesat cu capul într-un coş de gunoi.

Mihai m-a luat de mână şi mi-a spus “Să ne ascundem“.

Continuarea este aici

Veneau tot felul de civili care ziceau: „Acela-i drogat, sau acela-i golan”, şi minerii tăbărau imediat cu bâtele pe el. Nu mai stăteau să verifice. Deci erau manipulaţi, se vedea clar. În plus, am văzut mineri îmbrăcaţi în salopete curate, curate, ceea ce nu prea se poate. Minerul e vai şi amar de el: cu cizmele sparte, cu cojocul rupt. Deci se cunoştea imediat care era miner şi care era fals miner.
I.M., subinginer la mina Paroşeni

La mineriada din iunie 1990 ne aşteptam ca să se deschidă asupra noastră focul încă din gara Basarab şi ne făceam planuri şi ne gândeam ce să facem când ajungem acolo. Noi credeam  că la Bucureşti se bat trupe ale armatei cu trupe ale securităţii, ale celor care au tras şi la Revoluţie şi noi am venit acolo ca să fim de partea armatei, care este credincioasă noii societăţi, noii conduceri a statului.

P.B. – fost electrician la E.M. Petrila

Mai multe marturii ale minerilor se gasesc aici.

Am gasit la PNŢeu droguri, armament, munitie… masina de scris automata… tiparit bani la PNLeu… este in ziarul Adevarul (n.n. – unul din nenumaratele cotidiane ce serveau regimul Ion Iliescu in 1990).

Primele doua minute din acest filmulet rezuma bine situatia:

Iata mai jos un documentar care explica fenomenul Golaniada din perioada aprilie-iunie 1990 si Mineriada, ce i-a pus capat intr-un mod atat de violent.