Am mers la Sala Dalles din Bucureşti în preziua împlinirii a 150 de ani de la Unirea Principatelor Române, la spectacolul intitulat generic „Basarabia – dor de libertate”. În program, piesa de teatru „Căldură mare”, de I.L. Caragiale, lucrări pentru pian, vioară şi jazz din repertoriul românesc şi internaţional, precum şi recitări de poezii aparţinând regretatului poet Grigore Vieru. Până aici, toate bune şi frumoase. Totuşi, partea cea mai interesantă a acestui spectacol a fost faptul că artiştii au avut vârste cuprinse între 10 şi 14 ani, fiind elevi ai Liceului de muzică „Dinu Lipatti” şi ai Colegiului German „Goethe” din capitală. A fost o experienţă deosebită. Micuţa sală a fost aproape plină şi, spre surprinderea mea, au fost prezenţi mulţi tineri. Fără a se bucura de o promovare prin mijloacele clasice şi fără organizare instituţionalizată sau „corporatistă”, evenimentul a fost un succes. Ca urmare, dacă până acum aveam o părere proastă sau foarte proastă despre „tânăra generaţie”, acum cred că mai avem o şansă. Dacă au fost câteva zeci de tineri care au găsit interesant să-şi petreacă o seară de vineri ascultând Enescu, Chopin, Debussy ori Franz List, există speranţă. În contextul în care actualul sistem de valori al tinerilor este întors pe dos precum o jachetă chinezească ieftină cu două feţe, la modă fiind mizeriile pe care le ştim prea bine şi care ne sunt băgate sistematic pe gât, indiferent de ce post de radio sau TV urmărim, există speranţă pentru ca în viitorul apropiat, cultura să câştige lupta cu prostia ridicată la rang de artă. Dacă adăugăm în ecuaţie şi scopul evenimentului, respectiv de a strânge cărţi, reviste, CD-uri sau DVD-uri (toate în limba română), pentru a întemeia o mică bibliotecă în satul Hagi Curda din sudul Basarabiei (acum în Ucraina), avem imaginea completă asupra unei iniţiative lăudabile şi – din nou – dătătoare de speranţă pentru un viitor mai bun. Probabil că nu s-au strâns aşa de multe cărţi şi sigur va fi nevoie de mai mult pentru a ridica limba română din mocirla zecilor de ani de dominaţie rusă, dar contează intenţia şi mai ales perseverenţa. Acestea fiind spuse, revista „Sunete“ se va alătura efortului pe care mai multe organizaţii îl depun pentru a promova limba română în Moldova de peste Prut şi va trimite în fiecare lună mai multe reviste în Basarabia. Acestea vor ajunge la tineri şi ne exprimăm speranţa că rock-ul va bate până la urmă cazaciocul.

Valentin MORARU (redactor-şef revista SUNETE)