Proteste pentru aflarea adevarului despre revoluţie şi mineriade
Pe parcursul anului 2007, grupul nostru a participat la mai multe proteste legate de modul în care anchetarea crimelor comise în perioada 1989-1990 se desfăşoară.
Criminali ca Ion Iliescu sunt foarte aproape să scape de orice condamnare juridică, fiind salvaţi de fiecare dată de oameni de care Punctul 8 de la Timişoara ne-ar fi scăpat de mult…
24 aprilie, în faţa Parchetului General:
Acum 17 ani, peste o mie de români au murit pentru idealurile Revoluţiei. Printre aceste idealuri se găseşte şi neimplicarea politicului în justiţie. Se dorea o justiţie cu adevărat liberă, cu adevărat justă…
La 17 ani, justiţia română nu şi-a făcut datoria faţă de cei care au luptat pentru ea. Criminalii din 89 şi din 90 sunt încă în libertate, iar dosarele perioadei 16 decembrie 1989-15 iunie 1990 sunt mereu amânate, parcă aşteptând o schimbare a guvernului pentru a fi clasate, din nou.
Este timpul ca JUSTIŢIA să-şi facă datoria, lăsând influenţele politice la o parte. Dosarele Revoluţiei şi Golaniadei trebuie să ajungă în instanţă iar vinovaţii să fie puşi sub acuzare.
27 iulie 2007, după decizia Curţii Constituţionale de a mai pune o piedică cercetărilor:
Pe 13 iunie am ieşit în stradã pentru a atrage atenţia cã, dupã 17 ani, adevãrul despre Revolutia românã şi despre reprimarea mişcãrilor anticomuniste din 1990 nu este încã cunoscut iar ucigaşii eroilor noştri nu au fost niciodatã pedepsiţi.
Efectele nu au întirziat sa aparã: la nici douã saptãmâni, fosilele comuniste ce populeazã Curtea Constituţionalã şi-au amintit de mai vechile lor datorii cãtre cel care i-a numit în funcţii.
Sub masca unei mãsuri “europenene” se încearcã, printr-un abuz de drept, “rãtãcirea” dosarelor la care s-a lucrat din greu in ultimii ani (începute în 2004). Gravitatea extremã a acestui demers vine din faptul cã doar 3 ani ne mai despart de termenul de prescripţie (20 ani) aplicabil crimelor din 1989 şi 1990.
15 octombrie 2007, Parchetul închis pentru inactivitate:
